Astazi vreau sa va impartasesc o alta apasare a mea din viata de zi cu zi. Bacsis. Ciubuc. Atentie.
Unde esti “obligat” sa lasi atentie?
Te duci la restaurant: comanzi, esti servit, bine sau sau putin bine, halesti, mancarea si ea buna sau mai putin buna, ceri nota, vine nota, rapid de data asta, nu ca mancarea, platesti, dar, dar…nu poti plati doar ce-i scris pe nota, ca deh, asa-i regula, trebuie sa lasi cel putin 10% din suma bacsis, ciubuc, atentie, tip, cum vrei sa-i spui. In caz contrar nenea ala care pana acum a fost amabil sau s-a straduit sa fie amabil, la un moment dat incercand chiar sa schiteze un zambet, se va uita stramb la tine si nu cred ca-ti vei dori sa mai mananci a doua oara acolo…Ca doar e in joc santatea ta si a celor cu care vei fi la masa..
Te duci intr-un bar: aceeasi poveste. Ai grija ca pot fi folosite si bauturile pentru “razbunare”. Asa ca daca tot alegi sa mai revii intr-un bar si nu ai obiceiul sa lasi bacsis (o Doamne, ce cuvant urat!) mai bine ai cere o sticla de ceva, sticla pe care sa ti-o desfaca in fata…
O mica atentie pentru domnu'
Te duci la coafor, ma scuzati, la hairdresser: acolo nici nu poate fi vorba sa nu lasi ceva, chiar o atentie mai mare, ca doar n-ai risca pentru nimic in lume ca data viitoare sa fii tunsa a la Sinéad O’Connor, acum exagerand putin…
Te duci la manichiura/pedichiura: hm…nici nu mai trebuie sa aduc argumente. Ma doare numai cand ma gandesc.
Si asa mai departe…muuult mai departe.
Atentie la „atentie”
In tara noastra draga (eu vorbesc serios, mie chiar imi e draga), peste tot trebuie sa lasi o atentie, un bacsis. De unde o fi regula asta impamantenita? Macar in multe alte tari bacsisul este trecut direct pe nota de plata, sub numele de „taxa pentru servicii”, sa stii o treaba. Sa nu-ti mai obosesti mintea si cu procente…
Criteriul „atentie” – da, am facut si un criteriu din asta 🙂
Daca ar fi sa impart persoanele in functie de modul in care privesc bacsisul sunt: cele care considera ca oricum saracii oameni au salariile mici si din asta traiesc, din bacsisul lasat de clienti si cei care cosidera ca angajatorii sunt cei ce ar trebui sa plateasca salariile angajatilor integral, nu sa astepte sa lase clientii pe masa o atentie.
Acum sincera sa fiu si eu las „o mica atentie”, nu las mult cum fac altii, dar las…pentru ca asa am vazut de mica ca se parctica, pentru ca asa face toata lumea, pentru ca am un stomac sensibil si pentru ca tin la parul meu. 😉
Tu in ce categorie de incadrezi? Lasi bacsis/ciubuc/atentie/tip? Cat la suta? Sau dupa ce regula te ghidezi?
nu am lucrat in locuri in care as fi putut primi ceva mai mutl decat salariul si nici nu-mi doresc. nu situ sa primesc si nici sa dau. consider ca e un moment penibil. la restaurant sau bar e mai usor, ii lasi pe masa si ai scapt. dar la coafor, doctor si mai situ eu ce, mi se pare jenant si uneori injositor desi sunt convinsa ca ei nu privesc deloc asa. totul ar trebui sa fie ca o multumire pe care o oferi pentru serviciu respectiv, asta dc iti permiti si daca iti doresti. obligativitatea acestei „traditii”, te face de multe ori sa te simti ca si cand cineva ti-ar baga mana in buzunar cu forta, ca in articolul anterior legat de primirea restului corect si complet.
Vai, dar ce bine ar fi daca li s-ar parea si celorlalti un „moment penibil”. Iti dai seama cum ar fi sa-ti zica barmanul: „Dar vai, nu cum se poate? Sa nu facem din asta un moment penibil, este datoria mea sa va servesc…va rog, pastrati-va banii!” Mie cred ca mi-ar trebui vreo 5 minute sa-mi revin…