Suveniruri sau “investitia” in obiecte kitsch

Suveniruri de ieri – obiecte kitsch de azi

Cand eram mica si ma-ntorceam din vacanta de la mare, aduceam mereu o punguta de scoici. Scoci simple, murdare de nisip, unele chiar sparte…dar “culese” de mine, amintindu-mi de momentele petrecute pe plaja incercand sa le gasesc pe cele mai frumoase. Acum, orice se poate cumpara, de ce sa ne mai obosim?

Peste tot e plin de tarabe de suveniruri, aceste obiecte usor de procurat dar cu o semnificatie la fel de “usoara”. Daca vrei scoici, le gasesti in orice forma: vopsite, cu sclipici si strasuri, cu pene si paiete, sub forma de bijuterii, scrumiere, suport de vase sau orice ne trece prin cap (si cand zic “orice” chiar ma refer la ORICE!). Cateodata nu-mi vine sa cred ce poti gasi pe o taraba “de suveniruri” cu program diurn!

Suveniruri – obiecte kitsch devenite obligatie

Ce mi se pare amuzant este ca nu prea mai conteaza locul din care iti cumperi suveniruri, gasesti cu Dracula in mijlocul Bucurestiului sau cu manastiri din Moldova in inima Transilvaniei, conteaza doar sa le cumperi! Ca doar, na, daca plecam intr-o vacanta trebuie sa cheltuim mai mult pe suveniruri decat pe vacanta in sine: unul pentru mama, altul pentru tata, pentru bunica, pentru pisica, , pentu toti colegii de la serviciu (sa nu ne creada nesimtiti), pentru vecinu’de la 4 (ca a fost dragut si ne-a deschis usa blocului cand ne chinuiam cu bagajele) s.a.m.d.

Si ce facem? Ii luam bunicii un cristal de-ala cu Domul din Milano si pisicii o pungulita de mancare umeda “italieneasca”.  Dar care e scopul?

Ideea pe care se bazeaza aceste suveniruri e ca le poti lega de niste amintiri. Bunica n-a fost la Milano, poate nici nu stie sa-l arate pe harta, iar pisica probabil nu o va manca pentru ca s-a obisnuit cu cea de pe “meleagurile natale”,  dar important e ca ne-am indeplinit “obligatiile” sociale. Ce semnificatie mai au aceste obiecte ce poarta numele de “suveniruri”?

Suveniruri –  obiecte simbol, obiecte semn sau obiecte kitsch?

Cand vorbim despre obiecte-simbol, ne referim la acele obiecte care au o semnificatie aparte pentru noi, cum ar fi un stilou transmis din tata in fiu si pastrat cu sfintenie sau inelul bunicii de la nunta pe care il vom purta si noi in “ziua cea mare”. Cat de actuale mai sunt aceste obiecte? Aproape deloc, si atunci ne trezim inconjurati de obiecte-semn, adica obiecte fara nicio semnificatie aparte, pe care le cumparam, le folosim, le aruncam. Si, suferind din cauza lipsei de semnificatie din viata noastra, ce facem? Iubim branduri!

Da, brandurile sunt noile noastre obiecte-simbol…

Asadar, cand ne gandim la suveniruri, in ce “clasa” de obiecte le putem incadra? Nu mai au semnificatie, dar nici nu le aruncam. Le punem pe raft si le transformam in obiecte de captat praful…

Mai rau e cand aceste suveniruri incep sa ne domine viata: ne trezim, ridicam capul de pe perna cu Castelul Peles, tragem tricoul cu Dracula pe noi, ne bem cafeaua din cana cu Sighisoara, facem dus si ne stergem cu prosopul cu Neptun si tot asa…noroc ca nu uitam unde suntem! Si daca este sa adunam banii dati pe toate aceste suveniruri ajungem la concuzia ca mai bine ii pastram pentru o vacanta in plus.

Asadar, obiecte kitsch? Pai, daca e o statueta cu Venus din Milo in miniatura, un desfacator de bere cu manerul sub forma Acropolelor, un magnet de frigider in forma Turnului Eiffel, da!

Suveniruri, obiecte kitsch costisitoare

Si mai sunt si scumpe! De ce ne complicam? Nu mai are valoare un con de brad de la munte, o scoica de la mare sau o vedere din Grecia? Nu…si ne cumparam in continuare suveniruri, si le cumparam si celorlati pe care ii obligam astfel sa ne cumpere si ei la randul lor…un cerc vicios.

Voi ce parere aveti? Cati bani dati pe suveniruri in fiecare an?