Sa fii parinte e-un lucru serios. Si indemnizatia pentru mame este…
Una din cele mai grele meserii este aceea de a fi parinte. Nu cred ca exista lucruri mai pretioase in aceasta lume decat zambetul unui copil. Evident, cresterea unui copil cere sacrificii.
Cum faci fata sacrificiilor financiare impuse de cresterea unui copil? Cat de mult sau cat de putin te poate ajuta indemnizatia pentru mame oferita de statul roman?
Indemnizatia pentru mame si guvernul Boc
Daca pana in 2011, indemnizatia pentru mame era acordata pe o perioada de 2 ani de zile dupa nastere, in 2011 guvernul Boc schimba schimbarea. 😉 Ajutorul pentru cresterea copilului se acorda, incepand cu acest an, doar pe o perioada de un an de zile.
Desigur, mamicile vor putea ramane in concediu si in cel de-al doilea an, dar in concediu fara plata, fara a mai primi indemnizatia pentru mame. Incurajand spiritul muncitoresc, statul ofera o prima lunara de 500 lei mamelor ce decid sa se reintoarca la locul de munca pe parcursul celui de-al doilea an. Valoarea indemnizatiei a ramas aceeasi: intre 600 si 3400 lei. Si daca salariul tau nu este intr-atat de mare incat cei 85% din salariu sa te aduca la 3400lei, atunci: Houston, we have a problem!
Cat de mult te ajuta indemnizatia pentru mame?
Si aceasta fiind situatia, atunci cat de mult te poate ajuta indemnizatia pentru mame? Ce solutie ar fi potrivita astfel incat bebele sa fie in siguranta si tu sa ai sufletul impacat? Sa presupunem, ca decizi sa ramai si al doilea an in concediu. Fara indemnizatia pentru mame, tot greul o sa cada pe umerii sotului. Poate un singur venit sa intretina o familie intreaga?
Acum sa presupunem ca te-ai decis sa te intorci la munca in cel de-al doilea an. Acum ori ai noroc si parintii aproape si dispusi sa aiba grija de bebe. Ori angajezi o bona. Dar chiar si cu prima lunara de reintoarcere de 500 de lei iti permiti o bona? Si uite asa, noile modificari privind indemnizatia pentru mame iti cam taie pofta de aventura familista.
Alta tara europeana, indemnizatia pentru mame diferita. Mai bune? Mai rele?
Indemnizatia pentru mame urmeaza reguli diferite in tarile europene. In Austria, de exemplu, primele 16 saptamani sunt remunerate cu 100% din salariu, iar perioada maxima de concediu este de 3 ani. Indemnizatia scade o data cu cresterea duratei de concediu. In Italia, indemnizatia pentru mame are o valoare de 80% din salariu in primele 22 de saptamani, urmate de un total de maxim 44 de saptamani de concediu fara plata.
Marea Britanie are reguli fixe: concediul de 52 de saptamani, din care primele 6 platite cu 90% din salariu, iar urmatoarele cu o indemnizatie fixa de 123 lire pe saptamana. Care va sa zica, cat primeste o mamica nenorocoasa in Romania pe luna, atat primeste o mamica englezoaica pe saptamana.
Olanda nu este nici ea darnica. Indemnizatia pentru mame se acorda 100% in primele 16 saptamani, iar urmatoarele 26 de saptamani sunt fara plata. O fi mai bine in alte tari? Mai rau?
Indemnizatia pentru mame nu se acorda tatilor 😉
Si de putin timp incoace a aparut in Romania si ideea nastrusnica de concediu de paternitate. Spre deosebire de indemnizatia pentru mame, indemnizatie platita din bugetul asigurarilor sociale, „remuneratia” pentru concediul de paternitate este suportata in intregime de catre angajator. Asadar, venitul primit in cazul unui concediu de paternitate depinde in totalitate de angajator si regulile impuse de acesta in acest aspect.
Norocul de a deveni mama trebuie sa fie incununat cu succes de alte norocuri: bunici atasati, salarii mari, soacre bine-voitoare, nasi darnici, tati intelegatori si muncitori, rude in strainatate la fel de darnice ca si nasii. 😉 Si totusi, indemnizatia pentru mame nu o sa mai fie o problema la fel de mare, atunci cand: „Plange copillluuuuu’!”.
Trist dar adevarat! Probabil ca se gandesc ca si asa planeta e suprapopulata si daca scade natalitatea fac un bine omenirii. Si totusi cred ca nu se gandesc decat la ei!
Va doresc copii sanatosi, fericiti si destepti!
Si mai mult, natalitatea scade mai ales in randul celor care ar avea cu adevar ce sa le ofere copiilor, atat din punct de vedere financiar dar si educational…
Iar ne plangem ca in Romania e rau si in alte tari e bine… Nu ca nu ar fi adevarat, dar vin iar cu exemple care sa te contrazica…. In Belgia, Franta si Luxembourg concediul de maternitate e de doar 6 luni, dupa aceea daca vrei sa mai stai acasa cu bebelusul tau si nu optezi pentru o gradinita/cresa o faci pe cheltuiala ta. As zice chiar ca romancele sunt norocoase ca pot sta in concediu de maternitate un an de zile!!! 🙂
sunt de acord cu tine ca ne-am invatat sa ne plangem pt. fiecare lucru mai mult decat ar trebui. dar sa nu uitam un amanunt, in niciuna din tarile enumerate mai sus, numarul persoanelor care se gandesc ca nu au ce manca maine nu se compara cu cel din minunata nostra tarisoara frumoasa si bogata. si dc abia gasesti pt. tine un colt de paine cum ai putea sa fii iresponsabil si sa mai chinui inca o persoana pt. care tu esti in totalitate responsabil?
Nu ma plang, fac doar comparatii si tind si eu catre ce e mai bun! Si mai bine! Asa, daca compar cu tarile din Africa…
Eu vreau ca in Marea Britanie daca se poate! 😀
Am voie sa visez si sa fac si putin haz de necaz. Acum sa vedem daca imi mai permit sa fac cand voi avea un bebe…
Iulia, tine-o tot asa! Fii avocatul tarii! Are nevoie de oameni ca tine! Si acum vorbesc serios…
Nu vreau sa fiu neaparat avocatul tarii, poate ca sunt si la mare departare de ea si de aici tendintza de a o apara :). Nu vreau sa intru in polemica cu nimeni, dar nici in alte parti nu e totul pe roze. Intr-adevar saracia din Romania nu cunoaste termen de comparatie, insa daca ne lamentam si ne plangem nu facem nimic. Nu are legatura cu subiectul, insa in momentul asta imi vin in minte doua imagini… Romanii loviti de inundatii anul trecut in primavara, si cetatenii japonezi care au pierdut toata agoniseala in urma cutremurului de anul acesta… Nenorocirea a fost la fel de mare pentru ambele categorii, insa felul in care au reactionat unii si ceilalti spune imens despre atitudinea nostra plangacioasa in fata destinului.
O seara faina,
Iulia
Iulia, poti sa ne spui de unde ne scrii si cum e pe acolo? Poate ne orientam si noi… 😉
In ceea ce priveste exemplul dat de tine, intr-adevar e foarte mare diferenta intre educatia si mentalitatea noastra fata de cea a japonezilor. Bravo lor, numai cuvinte de lauda am si sunt convinsa ca nu numai eu. Sunt un exemplu pentru noi toti.
Acum imi vine mie in minte o imagine de-a dreptul hilara…in timpul ce satul le era luat pe sus de ape, niste localnici stateau la o dusca intr-o bodega…ca deh…ce sa faca ei!? In loc sa puna osul la treaba si sa se agite… Eu zic ca spune foarte mult…
Din nou, nu generalizez, sunt oameni si oameni. Si aici sunt oameni de nota 10, dar din pacate prea putini fata de ceilalti…cei corijenti. 😉
Alocatia e prea mica in Romania in comparatie cu alte tari? Poate. Nu am studiat ce e afara. Dar ghici ce? Si salariile in Romania sunt de cacao comparativ cu cele din occident. Nu poti da o indemnizatie europeana bazata pe salarii romanesti. Chiar daca preturile sunt cam la fel in Romania si in vestul Europei.
Ceea ce mi se pare revoltator de mic este cuantumul alocatiei pentru copii: 42 de lei lunar, adica 10 euro. Ce sa faci cu banii asti? Nici macar un pachet cu pampersi nu poti sa cumperi.